Cartea lui Parini: O întâlnire inedită cu Borges în Scotia
Într-o analiză recentă a cărții scriitorului Parini, aceasta este descrisă ca un adevărat road movie, dar sub formă de roman, similar cu „Munții înalți ai Portugaliei” sau „Linia Karman” a Andreei Răsuceanu. Titlul lucrării „Borges și eu” sugerează o abordare profundă asupra lucrărilor lui Jorge Luis Borges, invitând cititorii să exploreze nu doar textul în sine, ci și „marginea” acestuia, așa cum insista Borges însuși.
În contextul contemporan, cartea poate fi văzută ca una anti-războinică, făcând referință în special la conflictul din Vietnam. Naratorul, în încercarea de a evita înrolarea, reflectă asupra naturii războaielor, inclusiv cel din 1939-1945, subliniind efectele devastatoare ale unor regimuri precum cel al lui Hitler. De asemenea, pasajele în care prietenul naratorului este ucis pe câmpul de luptă sunt deosebit de emoționante, atingând teme profunde de pierdere și suferință.
Cartea reprezintă o „memorie fictionalizată”, astfel cum explică autorul în postfață, fiind o poveste construită pe un palimpsest, unde diferite texte se suprapun, iar poveștile de dragoste și întâlnirile cu personaje notabile, precum Alastair Reid sau George Mackay Brown, îmbogățesc narațiunea. Totuși, întâlnirea centrală rămâne cea cu Borges, un monstru sacru al literaturii.
Parini, american refugiat în Scoția, are ocazia să se ocupe de Borges, care era deja vârstnic și orb. Împreună, ei pornesc într-o călătorie inițiatică în Scoția, inclusiv o oprire la faimosul Loch Ness, momentele de tensiune dintre cei doi grefându-se pe teme esențiale ale condiției umane. Dialogurile dintre ei sunt intense, iar Borges își afirmă identitatea complexă, subliniind că fiecare dintre noi poartă în sine monștri, fie ei reali sau imaginari.
Cartea reușește să combine realismul cu elemente fantastice, cititorul având ocazia să întâlnească referințe la opere celebre, dar și să reflecteze asupra existenței și naturii umane. De asemenea, Borges este văzut ca un personaj care transcende realitatea, văzând Loch Ness ca pe o idee, mai degrabă decât ca pe o apă rece, invitând la o discuție profundă despre realitate și percepție.
Astfel, „Borges și eu” devine o lucrare complexă care îmbină povești personale, întâlniri memorabile și reflecții asupra războiului și artei, conturând o experiență unică pentru fiecare cititor.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail