Cartea de debut a jurnalistei Maria Stanciu, „Voievozii Cuvântului și ai faptelor bune”, apărută la Editura UZP (Uniunea Ziariștilor Profesioniști), București, 2023, este o înmănunchiere de dialoguri dintre autoare și personalități de seamă ale culturii și vieții noastre spirituale, personalități pe care le-a întâlnit de-a lungul carierei sale, începute în toamna anului 1992. Așa cum singură mărturisește în prefață, această carte este „un creuzet care adună învățături, date istorice, atitudini, mentalități, povești de viață – performanțe și informații din științele de vârf, privite, pe cât posibil, din perspectivă creștină”. Pentru că trebuie să se știe, Maria Stanciu este absolventă a Facultății de Jurnalism din cadrul Universității București, promoția 1992, dar și a Facultății de Istorie, Filozofie și Teologie Didactică - Galați, promoția 2008, așa că este firesc ca întrebările ei să vină din perspectiva învățăturii Sfintei Scripturi. În fond, și o facultate și cealaltă îndeamnă la misionarism, iar Mara, cum îi spunem noi, exercitându-și profesia, chiar asta face: misiune. Este pasionată de misiunea pe care o are de a culege cât mai multe informații valoroase și a le reda publicului larg, spre consemnare și învățătură de minte. Ea este, într-adevăr, o purtătoare de făclie, o călăuză, pe drumul de la izvor la vărsare. De-a lungul carierei sale, autoarea a întâlnit numeroase persoane, personaje și personalități, dar pentru această carte s-a oprit la vârfuri. Din sfera cultural-spirituală îi vom întâlni aici pe: Arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos, acad. Ioan Aurel-Pop, președintele Academiei Române, Mitropolitul Laurențiu Streza al Ardealului, Episcopul Mihail al Australiei și Noii Zeelande, acad. pr. prof. Mircea Păcurariu, acad. Dumitru Popescu, acad. Emilia Popescu, eminescologul Dimitrie Vatamaniuc, acad. Sorin Dumitrescu, prof. univ dr. Nicolae D. Necula, preot prof. univ. dr. Daniel Benga, preot prof. univ. dr. Lucian Petroaia, părintele C-tin Picoș, istoricul Paul Păltănea și alții. Sunt în „colecția” de personalități a autoarei, regretata Lidia Stăniloae, fiica „Teologului Iubirii” – părintele Dumitru Stăniloae, ziaristul Ciprian Olinici, pe atunci redactor-șef la Radio Trinitas, azi secretar de stat pentru Culte, prof. univ. Gh. I. Șerban, cel care a diortosit „Confesiunile” Fericitului Augustin, cercetător la Muntele Athos - prof. univ. dr. Florin Marinescu, poeta Ana Blandiana, cosmonautul gen. Maior (r) Dumitru Prunariu, rapsodul Grigore Leșe, soprana Felicia Filip, jurnalistul de anticipație Alexandru Mironov, actorul Dan Puric, scriitoarea Lidia Popița Stoicescu și alții. Mulți dintre interlocutorii volumului „Voievozii Cuvântului...” nu mai sunt astăzi printre noi, dar cuvintele lor - rostite și prinse în „obiectiv” de Maria Stanciu atunci - au rămas și pot fi cunoscute peste timp de oricine dorește să-și îmbogățească universul cultural-spiritual, de istorie și artă. Unele confesiuni sunt adevărate cateheze. Se citesc cu plăcere și cu interes, pentru multitudinea informațiilor prezentate, pentru bogăția experienței de viață a unor oameni de excepție, care au ajuns la performanțe datorită pasiunii și perseverenței cu care s-au atașat de cariera pe care au îmbrățișat-o. Din aceste întrebări se nasc răspunsuri, din răspunsuri se nasc alte întrebări și alte idei pe care cititorul le urmărește, reușind astfel să cunoască și o altă față a lumii, nu doar cea care ni se arată zilnic la televizor. O lume care gândește și simte românește, creștinește și căreia nu-i este indiferent trecutul acestei națiuni, nici viitorul ei. Maria Stanciu este o neobosită căutătoare. Poate fi și o „deformație” de ziarist aplecat spre descoperirea adevărului în toate, dar este pasiunea ei de a afla cât mai multe și a nu ține sub obroc, pentru sine, ceea ce a aflat. Interviurile cu „Voievozii Cuvântului...” au fost publicate la vremea lor în ziarul la care a lucrat, cotidianul „Viața liberă” din Galați, în revista „Călăuza Ortodoxă”, la care, de asemenea, a colaborat și a și lucrat un timp, la ziarul creștin ortodox „Lumina” al Patriarhiei Române, periodicele „Axis Libri”, „Vatra veche” - Tg. Mureș etc. Sunt discuții purtate din perspectivă creștină, abordate prin prisma unui om care respectă Biserica și dogmele ei, care se documentează mai întâi și știe ce să întrebe, nu numai pe prelați, dar și pe artiști, pe scriitori, pe cercetători deopotrivă. Și a știut întotdeauna să aducă interlocutorul din trecut în prezent, pentru a face o punte între trecut și prezent, o comparație între timpuri diferite care au similarități. Iată o mostră din dialogul cu eminescologul Dimitrie Vatamaniuc, cel care a realizat o ediție completă a operelor lui Mihai Eminescu și cu care Maria Stanciu are cel mai lung interviu din această carte, publicat integral în amintitul volum: ”- Se vorbește astăzi tot mai mult despre modificarea Constituției. Cum punea problema Eminescu în această privință? - El nu era de acord cum s-a întocmit Constituția după model străin și nu s-a ținut seama de realitățile noastre. Însă, așa cum este, spune el, Constituția trebuie respectată, fiindcă nu este «un mecanism», ci este un text de lege. Dacă legea e bine aplicată, atunci și treburile merg bine, dacă nu, nu... Eminescu era împotriva modificării Constituției prin violență”. Din interviul cu profesorul Florin Marinescu – primul și singurul cercetător român al documentelor și manuscriselor românești confiscate de greci în urma secularizării averilor mănăstirești și păstrate în diferite mănăstiri și schituri de la Muntele Athos – aflăm ce comoară arhivistică se află depozitată la Athos, pe care cercetătorii noștri nu sunt interesați să o abordeze, deși ar exista o șansă enormă de a elucida unele aspecte din istoria românilor pe care nimeni până acum nu le-a cunoscut: „- Din cercetările dumneavoastră, câte mănăstiri, biserici și schituri au fost închinate Sfântului Munte Athos de către voievozii din cele două provincii românești? -... Eu - de când cercetez arhivele diferitelor mănăstiri de la Muntele Athos - am ajuns la concluzia că au fost închinate, până în 1863, 130 de biserici și schituri din Moldova și Țara Românească. De pildă, numai Mănăstirii Vatoped am constatat că îi erau închinate 30 de mănăstiri și biserici românești. Mănăstirea Ivir dispunea de 13; Protaton, sediul administrativ al Muntelui Athos, de 10. La Mănăstirea Vatoped, numai de la domnitorul Vasile Lupu sunt 120 de documente românești. Sunt și documente originale, dar și copii. Până acum au trecut prin mâna mea între 25.000 și 30.000 de documente”. Cu jurnalistul de anticipație și scriitorul Alexandru Mironov, Maria Stanciu a avut un interviu extrem de interesant. Ea explică, într-o notă cu tâlc, modul în care l-a cunoscut. De altfel, fiecare întâlnire a ei memorabilă are o poveste interesantă, uneori chiar mai interesantă decât discuția în sine. Iată ce-i spunea maestrul Alexandru Mironov, Mariei Stanciu, despre un autor îndrăgit al copilăriei sale: „- În opinia jurnalistului de știință și anticipație, ce reprezintă Jules Verne pentru omenire? - Jules Verne este constructorul secolului al XX-lea. El a scris cărți care s-au tradus în toate limbile pământului, în sute de milioane de exemplare, încât a molipsit civilizația cu ideile sale. Secolul al XX-lea a fost făcut după «stilul» Jules Verne: submarine, nave zburătoare... Acest scriitor francez, aparent de literatură pentru copii, a avut o viziune covârșitoare a spațiului civilizației noastre”. Cartea Mariei Stanciu merită să fie citită și să stea în orice bibliotecă, ea însăși fiind o mărturie a credinței, culturii și spiritualității autentice românești.
.
