Cristian Tiberiu Florea aduce noi perspective literare și filosofice
Profesorul Cristian Tiberiu Florea din Galați propune o constructie literară interesantă care îmbină istoria, filosofia și literatura într-un mod inovator. Influențat, în parte, de teoriile lui Basarab Nicolescu, Florea oferă un model transdisciplinar, explorând teme similare cu romanul „Cismigienii” al lui Eugen Cadaru. Acesta din urmă pornește de la o întrebare provocatoare: „Cum ar fi fost România dacă, după cel de-Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică nu ar fi ocupat țara?”
Florea își propune să dezvolte un roman despre Mircea Eliade, folosind eseul său structurat în 17 pași ca bază, fără a schimba datele istorice, dar aducând perspective noi asupra acestora. Cititorilor li se oferă o călătorie intelectuală captivantă în „Gradina Cismigiului”, unde autorul explorează conexiunile dintre memorie și imaginație. La începutul secțiunii „Partea cea mai prețioasă”, Florea îl citează pe Francis Bacon, abordând legătura dintre istorie, poezie și filosofie. El reiterează viziunea lui Eliade referitoare la imaginatie, preferând-o adesea memoriei, considerând-o o capacitate creatoare de origine divină.
Un alt aspect interesant este dialogul dintre personajele Zaharia Farama și Lixandru, care subliniază complexitatea realității și cum aceasta trebuie contemplată printr-o „vedere specială”, nu prin intermediul limbajului comun. Această idee este fundamentala pentru înțelegerea operele lui Eliade, care este adesea prezentat ca un „far călăuzitor” prin labirintul politic și social al vremurilor sale.
Florea se aliniază viziunii lui Eugen Cadaru, care susține că pentru a înțelege realitatea completă, trebuie să acceptăm și elementele raționale dar și cele irationale. În acest sens, cartea contribuie la o nouă explorare în geografia literară, fiind influențată de autori ca Cornel Ungureanu și Andreea Răsuceanu.
Un alt punct de interes este legătura dintre Mircea Eliade și nuvela „Pe strada Mântuleasa”, unde Zaharia Farama, un personaj principal, pare să fie un alter ego al autorului. Cititorii sunt invitați să investigate nu doar tema puterii dar și avatarele acesteia în perioada interbelică, oferind o inițiere profundă într-un univers literar complex.
În concluzie, Cristian Tiberiu Florea reușește să creeze un spațiu literar bogat, care îmbină aspecte ale filosofiei, istoriei și literaturii, invitând cititorii la o (re)interpretare a nuvelei lui Eliade. Îndemnul său este clar: „pentru a savura pe deplin acest eseu, este necesar să recitim nuvela lui Eliade”.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
