getFirstMediaUrl('post', 'featured'); ?>
Direcția de Cultură din Botoșani, instituția responsabilă cu conservarea comorilor istorice ale județului, se confruntă cu un deficit acut de personal specializat, ceea ce afectează îngrijirea unui patrimoniu foarte valoros, potrivit declarațiilor conducerii locale. În timp ce alte orașe valorifică monumentele și clădirile istorice prin turism, în Botoșani lipsa resurselor umane împiedică astfel de inițiative, menționează surse locale.
👉Deficit major de specialiști în protejarea monumentelor istorice
Directorul Direcției de Cultură, Dănuț Huțu, subliniază că instituția funcționează cu un număr redus de angajați, relevând că există doar doi consilieri de specialitate, dintre care unul dedicat exclusiv monumentelor istorice și unul patrimoniului mobil. „Noi suntem un serviciu public deconcentrat al Ministerului Culturii, cu un număr foarte mic de angajați. Avem doar doi consilieri de specialitate, avem un singur consilier pe monumente istorice și unul singur pe patrimoniu mobil. Ca să vedeți în ce situație suntem noi! Asta este! Din păcate, toate direcțiile de cultură au aceeași situație”, precizează Huțu.
Astfel, un singur specialist este responsabil să monitorizeze și să protejeze sute de monumente răspândite în tot județul Botoșani, ceea ce impune o presiune uriașă și riscă să compromită conservarea clădirilor vechi, inclusiv a caselor memoriale și conacelor boierești.
👉Starea patrimoniului cultural și dificultățile în conservare
Botoșani rămâne un reper cultural important, fiind locul de origine al unor personalități precum Eminescu, Enescu, Iorga sau Luchian. Totuși, acest patrimoniu de mare valoare este adesea ignorat și neglijat de autoritățile centrale, iar resursele limitate ale Direcției de Cultură împiedică consolidarea și restaurarea edificiilor istorice.
Deși alte localități reușesc să transforme clădirile istorice în atracții turistice și motoare economice, județul Botoșani se confruntă cu un zid creat de lipsa de personal și de fonduri adecvate. Consecința este că numeroase monumente ajung să fie lăsate „de izbeliște”, expuse degradării din cauze naturale și alinierii insuficiente a eforturilor instituționale.
