Elena Hanagic: O artistă de referință a picturii românești

Elena Hanagic a fost una dintre figurile emblematice ale artei plastice din Galați, având un rol esențial în înființarea Cenaclului Artiștilor Plastici în 1951, alături de nume de marcă precum Nicolae Mantu și Gheorghe Levcovici. Această organizație a fost ulterior integrată în Uniunea Artiștilor Plastici din România.

Născută pe 13 mai 1907 în Răducăneni, județul Iași, Elena s-a mutat la Galați împreună cu familia sa după Primul Război Mondial, unde tatăl ei, Gheorghe Radu, a deschis o farmacie. A urmat studiile la Universitatea București, Facultatea de Drept, și Academia de Arte Frumoase, unde a studiat sub îndrumarea profesorului Jean Steriadi. După absolvire, a profesat ca avocat, dar și-a dedicat timpul picturii, devenind cunoscută ca acuarelistă.

Artista a fost cunoscută pentru acuarelele sale inedite, caracterizate printr-o observare minuțioasă a luminii și o tehnică rafinată. Multe dintre lucrările sale reușesc să transmită o stare de optimism și liniște, cu o paletă de culori echilibrată și nuanțată. Peisajele sale includ teme variate de la industrii locale până la frumusețea naturală a regiunilor montane.

Pe lângă peisaje, Elena Hanagic a explorat și genul portretului, realizând portrete ale celor dragi, inclusiv ale fiicelor sale și a pictorului Nicolae Mantu. Aceste lucrări stau mărturie nu doar pentru abilitatea sa artistică, ci și pentru afecțiunea pe care a resimțit-o față de subiecții aleși.

Începând din 1970, când a trecut în neființă, Elena Hanagic a rămas o figură importantă în istoria artei din Galați. Lucrările ei continuă să inspire și să aducă bucurie celor care le contemplă, păstrând vie amintirea unei artiste dedicate, cu un stil inconfundabil și o sensibilitate aparte față de frumos.