Gina Constantin Marinescu prezintă o serie de poeme lăudate și criticate
Recent, Gina Constantin Marinescu (GCM) a lansat un grupaj de 26 de poeme care cuprind atât opere din stilul clasic, selectate din volumul "Rădăcini", cât și versuri în formă liberă din volumul "Timpul care-mi aparține". Conform viata-libera.ro, analiza acestor lucrări a evidențiat o diversitate de reacții critice, de la obiectivitatea specifică cenaclului până la aprecierile subiective pentru sensibilitatea și emoțiile intense surprinse în versuri.
Criticii au subliniat că poezia GCM reflectă o "curgere melancolică", în unii poezii fiind prezente sentimente de dor și tristețe inspirate de natura bacoviană. Printre lucrările remarcate se numără "Când nu știi geometrie" și "Petecul de cer". Un fragment care a impresionat publicul este: „În fiecare fulg topit în călimară / E un crampei din basmul copilăriei de la țară.”
Victor Dragomir a apreciat stilul naiv al poeziei, spunând că "poemele cu vers alb sunt cele apropiate de gustul meu," evidențiind titluri precum "Ora exactă" și "Lecția fluturilor". Aceasta a rezonat cu mulți critici care au menționat o emoție profundă și un limbaj curățat de complexitățile metaforice.
De asemenea, antologarea poemelor a fost luată în considerare din perspectivă tehnică, în special de Antoanela Mardar, care a observat că "în unele dintre poeziile în vers alb, autoarea creează imagini expresive care stârnesc emoții puternice". Alții, precum Ecaterina Păun, au remarcat puterea lirică și patriotismul din texte, menționând că "nu are nimic fals".
Pe de altă parte, unele critici au fost mai dure. Stela Iorga a perceput că versurile "se situează sub nivelul mediocru", menționând puterea lirică a câtorva fragmente, dar și influența cliseelor în grupajul de poezii.
GCM și-a dovedit abordarea sensibilă și personală, având piruete între dorințe nostalgice și reflecții despre viață. Daniela Lăcrămioara Capota a subliniat fragilitatea versului, afirmând că "citind poezia ei, respiri ușor ca și cum să nu tulburi un glob de păpădie".
În final, Nelu Păcuraru a observat influența copilăriei în creațiile GCM, oferind o notație pozitivă despre familiaritatea stilului său, în timp ce A.G. Secară a provocat autoarea să își depășească limitele și să se aventureze mai departe în explorarea lirică.
