Mioara Baciu, o poetă a nostalgiei și a iubirii
Poeta Mioara Baciu a fost cunoscută pentru creațiile sale lirice, chiar înainte de a avea ocazia să îi lecturez lucrările. Într-o perioadă în care disprețul față de carte și creator este tot mai acut, obținerea unui exemplar semnat de aceasta, ce provine din orașul cu plopi, s-a dovedit a fi o provocare. Deși nu cunosc exact bibliografia autoarei, volumul său intitulat „Așezăminte sufletești”, publicat de Editura Armonii culturale din Urechesti, județul Bacău, în anul 2023, merită o atenție sporită, având o prefață amplă semnată de profesoara Adina Mitroi.
Mioara Baciu abordează teme profunde, explorând nu realitatea așa cum este ea, ci modul în care aceasta se reflectă în interiorul individului. Astfel, ea caută să imprime umanitate și căldură în creațiile sale, transpunând acestea în registrul liric și al comunicării publice. Alegerea subiectelor sale se concentrează pe stări de spirit și sensibilități, oferind o demnitate lirică acestor teme. Doi dintre cei mai recurenti factori în poezia sa sunt iubirea de mamă și prețuirea pentru poetul național Mihai Eminescu.
Cu ocazia aniversării mamei, poeta își exprimă regretul de a nu fi mereu alături de aceasta, dar și certitudinea că mama își așteaptă mereu copiii. În versurile „Chiar dacă sunt și-acum departe / Și nu te îmbrățișez pe cât aș vrea / Îți scriu pe-o lacrimă o sfântă carte / În care am cuprins dragostea mea”, Baciu reînvie sentimentul legăturii profunde cu mama. În alt poem, ea reflectează asupra emoțiilor contradictorii pe care le trăiește, subliniind așteptarea constantă a mamei.
Un alt motiv recurent în opera sa este Mihai Eminescu, pe care îl îmbină într-o formulă personală, subliniind impactul său asupra conștiinței românești. „Eminescu-i România / E tot ce avem mai sfânt / Poarta către simfonia / Frumuseții din cuvânt”, scrie ea, declarându-se admiratoare a acestuia.
Pe lângă aceste teme, poeta se arată interesată și de sentimentul erotic, de nostalgia celor care, plecați de acasă, își caută locul în lume, dar și de iubirea necondiționată față de țară. O legendă din Bucovina susține că starea de nostalgie la români provine din prima gură de aer inhalată de nou-născuți, care contribuie la formarea sufletului uman. De aceea, această dorință de a reveni la rădăcini, la spațiul matern, devine esențială pentru toți cei care trăiesc departe de locurile natale.
Prin versurile sale, Mioara Baciu reînvie aceste mituri și dorințe, convingând cititorii de profunzimea sentimentelor și a legăturilor și confirmând, astfel, înțelepciunea populară. În poezia sa, ea inspiră dorința de a ne întoarce acasă, de a ne păstra vie amintirea locurilor natale chiar și în momente de distanțare.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
