getFirstMediaUrl('post', 'featured'); ?>
Pe 17 decembrie este comemorat Sfântul Daniel, cunoscut drept ocrotitorul celor aflați departe de țara lor și pentru darul său unic de a descifra visele. Acest proroc din Vechiul Testament a trăit în urmă cu peste 2400 de ani și a fost martorul unor evenimente istorice semnificative, potrivit sursei crestinortodox.
👉Rolul spiritual și semnificația sa în istoria biblică
Sfântul Daniel a fost luat rob în timpul cuceririi Ierusalimului de către împăratul babilonean Nabucodonosor. Datorită înțelepciunii sale, a fost chemat la palatul imperial împreună cu tinerii Anania, Azaria și Misail. Daniel a refuzat hrana oferită de împărat și a susținut că doar printr-o dietă de semințe și apă pot urma o stare mai sănătoasă, fiind recunoscut pentru acest neobișnuit gest.
Unul dintre cele mai remarcabile momente ale vieții sale a fost capacitatea de a interpreta visele împăratului, pe care niciun vrăjitor nu reușea să le explice, ceea ce i-a adus o faimă aparte în palatul babilonian, scrie crestinortodox.
👉Încercările și minunea credinței din timpul exilului
Daniel și cei trei tineri au refuzat să se închine statuii împăratului, fapt pentru care aceștia au fost aruncați într-un cuptor încins. Conform tradiției, prin credința neclintită, focul a fost transformat în rouă de Dumnezeu, iar tinerii au scăpat nevătămați. Daniel a primit numele Baltazar, un titlu de mare cinste în cultura babiloniană, ceea ce l-a protejat de o pedeapsă identică.
În timpul domniei împăratului Darie, Daniel a mai fost aruncat într-o groapă cu lei din cauza refuzului său de a se închina idolilor, însă a supraviețuit miraculos. Această întâmplare a avut ca urmare o poruncă imperială ca Dumnezeul lui Daniel să fie recunoscut drept „Dumnezeul cel viu”.
După ce împăratul Cirus a permis evreilor să se întoarcă în țara lor, Daniel a ales să rămână alături de cei care au rămas în exil, fiind astfel considerat protectoul celor aflați departe de pământul natal, subliniat de tradiția creștină. El și cei trei tineri au murit în timpul domniei împăratului Atic, iar conform credinței, ei ar fi înviat la Învierea lui Hristos, arătându-se multora.
Pomenirea Sfântului Daniel se face cu șapte zile înainte de Crăciun, evidențiind legătura sa cu seminția Iudeii și importanța sa în calendarul religios. Prăznuirea sa aduce un moment de reflecție asupra dăruirii și credinței celor neclintiți, aflați în situații de exil.
