Credințele medievale despre viața sexuală: o privire asupra istoriei
Credințele medievale despre viața sexuală: o privire asupra istoriei
Un studiu recent realizat de medicul Thomas Benedek aruncă o lumină intrigantă asupra credințelor ciudate legate de viața sexuală în Evul Mediu, multe dintre acestea având rădăcini adânci în folclorul Antichității. Cercetările sale sugerează că, între perioada medievală și secolul al XVI-lea, se credea că bărbații posedau o căldură superioară femeilor, diferințiate prin dezvoltarea organelor sexuale.
În acele timpuri, se considera că femeile aveau testicule care erau localizate în uter și identificabile în abdomen, conform unor studii de anatomie din acea epocă. O teorie susținea că spermatozoizii proveneau din cele mai pure picături de sânge, care se transformau în spermatozoizi prin amestec și frecare în testicule, rezultând astfel o diferență între căldura masculină și cea feminină.
De asemenea, părinții erau îndrumați să influențeze sexul copilului prin anumite poziții în timpul actului sexual: femeia, așezată pe partea dreaptă a bărbatului, ar favoriza nașterea unui băiat, în timp ce o altă poziție ar prezenta șanse pentru o fetiță. Interesant este că sângele menstrual era considerat nutriment pentru fetus, schimbându-și culoarea de la roșu la alb, conform concepțiilor vremii.
Conform normelor impuse de biserică, cuplurile trebuiau să se abțină de la acte sexuale în anumite perioade, precum cele 40 de zile premergătoare Paștelui și Crăciunului. Un manuscris din Moldova, datat în secolul al XVII-lea, oferă diverse leacuri pentru femeile care nu puteau naște, recomandându-le să consume sângele cald de prepeliță în perioada menstruală.
Afrodisiacele erau populare în Evul Mediu și includeau combinații de plante și substanțe animale, cu scopul de a genera căldură în organism. Exemplele includeau piper, semințe de muștar și măcinătura din organele genitale ale animalelor. Maimonides, un medic influent din secolul al XII-lea, oferea rețete neobișnuite, cum ar fi adăugarea penisului de taur în mâncăruri.
De asemenea, plante precum tuberculii de orhidee și verbina erau cunoscute pentru efectele lor afrodisiace, iar Constantin Africanul, un călugăr din secolul al XI-lea, considera că anumite alimente, precum nautul și carnea proaspătă, pot stimula apetitul sexual. În scrierile sale, el a propus numeroase rețete cu ingrediente comune despre care se credea că ar putea ameliora problemele de sănătate sexuală.
În ceea ce privește contracepția, multe plante erau recunoscute pentru rolul lor, iar Avicenna, din secolul al X-lea, recomanda ca femeile să se ridice și să sară înapoi după actul sexual pentru a preveni sarcina. Această gamă variată de credințe și practici din trecut subliniază complexitatea și diversitatea concepțiilor despre viața sexuală în istorie.
