Nicolae Dabija, poet și academician, comemorat la patru ani de la plecarea sa

Pe 12 martie 2021, a murit Nicolae Dabija, un poet și academician îndrăgit, cunoscut ca un adevărat apostol al românilor din Basarabia. Conform viata-libera.ro, Dabija s-a născut pe 15 iulie 1948, în satul Codreni, raionul Cimișlia. Părinții săi, Trofim Ciobanu și Cristina Dabija, au influențat profund educația și valorile lui, ea fiind o creștină dedicată.

Nicolae Dabija a crescut într-o atmosferă culturală bogată, unde poezia era parte integrantă a vieții de zi cu zi. Duminicile, mama sa recita poezii de Eminescu sau povestiri despre voievodul Ștefan cel Mare, iar el împărtășea acea credință și dragoste pentru cuvântul scris. "Credeam că poeții scriu cu pana de înger", a povestit el în amintirile sale.

După finalizarea liceului, Dabija s-a înscris la Facultatea de Jurnalism, dar a fost exmatriculat din cauza activităților proromânești. A scris cartea sa de debut, "Ochiul al treilea", în perioada în care a fost nevoit să rămână acasă. În 1972, a reușit să fie admis la Facultatea de Filologie, iar în scurt timp a devenit un nume de referință în literatura română.

Cu toate că s-a confruntat cu multe dificultăți, Dabija a continuat să colaboreze cu diverse publicații. A obținut Premiul Tineretului în 1977 pentru volumul menționat mai devreme. Un moment important în viața sa a fost săparea unei fântâni în satul natal, cunoscută astăzi ca "Fântâna lui Nicolae Dabija".

Pe 27 august 1991, în ziua proclamării independenței Moldovei, Dabija a avut curajul să îi cheme pe români să se unească în jurul unei națiuni comune. A plecat de la amvonul revistei "Literatura și Arta", unde a susținut că limba română este singura limbă a lăcașurilor de cult și a culturii. A militat activ pentru recunoașterea limbii române ca limbă oficială în Moldova.

Nicolae Dabija a fost un model pentru mulți, lăsând o moștenire culturală profundă, inclusiv prin fiica sa, Doina Dabija, care continuă lucrarea tatălui său la aceeași publicație. Astăzi, la patru ani de la moartea sa, amintirea lui rămâne vie în inimile românilor, fiind un simbol al credinței și al unității. Fie ca Dumnezeu să-l odihnească în pace!