Sfantul Constantin Sarbu, martir si simbol al credintei ortodoxe
La 4 februarie, cu ocazia Centenarului Patriarhiei Române, Biserica Ortodoxă a adăugat în calendarul său un nou sfânt: părintele martir Constantin Sarbu, născut în Galați în 1905 și trecut la cele veșnice în 1975. Viața sa a fost marcată de credință și curaj, într-o perioadă în care regimul comunist a persecutat tot ceea ce considera opunere la putere.
Troparul Sfantului Constantin Sarbu reflectă valorile și faptele sale îndrăznețe: „Din pruncie, Parinte, în sărăcie trăind...”. Părintele Constantin a avut o copilărie plină de încercări, fiind orfan de mamă la doar un an. Tatăl său a suferit o traumă profundă, iar el a fost crescut de bunica sa, Ioana, o femeie cu o credință neclintită.
După mutarea în Galați, tânărul Constantin a absolvit cu premiul I Şcoala Primară nr. 7, dar a descoperit că bunica sa, pe care o considera mamă, îi era de fapt bunica. Cu dorința de a-l vedea slujitor la altar, Ioana a decis să-l ducă la seminarul teologic din Galați. În 1919, Constantin a fost admis în prima generație de elevi după Primul Război Mondial, obținând bursa pentru a studia, dar nu fără dificultăți financiare.
Regimul comunist l-a considerat „dușman al poporului” după ce a construit Biserica „Parcul Călărași” din București, iar părintele Constantin a fost condamnat la opt ani de închisoare. A suferit perioade grele de detenție în închisori celebre pentru brutalitate, precum Gherla. A suportat chinuri teribile, dar a refuzat să se lepede de Hristos, afirmând că singura sa mângâiere era credința în Dumnezeu.
După eliberare, a continuat să îmbine credința și activitatea sa pastorală, chiar și după căderea comunismului, rămânând un simbol al perseverenței și al dăruirii față de comunitate. Părintele martir Constantin Sarbu reprezintă pentru mulți o inspirație și un exemplu de curaj în fața dificultăților, devenind un sfânt venerat în tradiția ortodoxă românească.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
