Constantin Dimofte, sculptor, pictor şi grafician, de la naşterea căruia s-au împlinit pe 2 aprilie 90 de ani, a rămas în conştiinţa gălăţenilor ca un plastician care a slujit cu sinceritate şi devotament arta românească, aducându-şi din plin contribuţia la dezvoltarea mişcării plastice de pe meleagurile de la Dunărea de Jos. De asemenea, a fost un dascăl şi pedagog de vocaţie, care timp de peste 30 de ani, în cadrul unor instituţii de învăţământ preuniversitar, a instruit şi educat zeci de generaţii de elevi, cultivându-le gustul şi dragostea pentru frumos sau îndrumându-le paşii pe drumul atât de spinos al artei. Artistul era originar din Bârlad. Interesul şi pasiunea manifestate de la o vârstă fragedă pentru desen l-au condus către Liceul "Nicolae Tonitza" din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1956, apoi s-a înscris la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu". A studiat sculptura cu maeştrii Corneliu Medrea şi Constantin Baraschi, nume de mare rezonanţă în plastica românească. În 1960, după absolvire, s-a stabilit la Galaţi, unde a activat mai întâi ca metodist la Casa Judeţeană de Creaţie Populară, apoi director al Muzeului de Artă şi în cele din urmă profesor la Liceul de Muzică şi Artă Plastică şi Liceul Pedagogic. A participat la manifestările colective şi de grup ale filialei locale a Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), a trimis lucrări la expoziţii naţionale, şi-a organizat peste zece expoziţii personale în ţară şi peste hotare. În 1967 a devenit membru al UAP, a întreprins călătorii de studii şi documentare în URSS, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Iugoslavia, Israel. Opere ale sale se găsesc în colecţii de stat şi particulare din ţară şi din Cehoslovacia, Polonia, Egipt, Israel, Franţa etc. A realizat lucrări de artă monumentală pentru oraşele Galaţi ("Sportul", Complexul Stadionului "Dunărea"), Tecuci, Focşani şi Brăila. A încetat din viaţă pe 23 octombrie 1999, fiind înmormântat la Bârlad. Ani la rând, Constantin Dimofte s-a manifestat ca sculptor, iar atunci când sănătatea nu i-a mai permis să cioplească lemnul, marmura sau piatra s-a îndreptat spre pictură şi grafică. În sculptură, a continuat lecţia maeştrilor săi de la Institutul "Nicolae Grigorescu", cultivând o creaţie bazată pe o viziune realistă. Lucrările sale se disting printr-o tratare simplificată, volumele şi formele sunt epurate de detalii, reduse la elementele esenţiale. În piatră sau lemn, în bronz sau marmură, în ceramică sau fier, el a realizat o suită de lucrări de interior în care a dovedit o bună înţelegere a materialelor, investindu-le cu sensuri majore, conferindu-le atributele artei autentice. Uneori s-a inspirat din arta populară şi a apelat la geometrizare, metaforă şi simbol. Lucrările de pictură şi grafică constituie şi ele mărturia unui artist sensibil la culoare şi la frumosul din jur, capabil să aducă în faţa privitorului poezia inefabilă a elementelor naturii, delicateţea florilor sau să construiască compoziţii semiabstracte, în care geometrizarea formelor şi o cromatică rafinată să declanşeze puternice trăiri sufleteşti, să îndemne la contemplare sau reflexie. Cinstindu-i memoria, păstrăm amintirea dascălului eminent şi a omului de o rară bunătate şi ne consolăm cu gândul că lucrările sale îşi revarsă în continuare lumina din muzee, galerii de artă sau colecţii particulare, încălzindu-ne întotdeauna sufletul.