Deschisă în cadrul proiectului „Art City”, inițiat de Filiala Galați a Uniunii Scriitorilor din România, cu sprijinul Primăriei Municipiului Galați și a Consiliului Local, în parteneriat cu Consiliul Județean Galați și Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, expoziția tânărului plastician Călin Seredenco, din Chișinău, Republica Moldova, reunește pe simezele Casei Artelor lucrări de pictură în centrul cărora se află figura umană, înfățișată în ipostaze care trimit spre latura dramatică a acesteia, spre un univers existențial tensionat, umbrit de racilele unei societăți în disoluție. După propria mărturisire, Călin Seredenco nu a urmat o școală cu profil artistic, este autodidact, însă pasiunea sa pentru desen și pictură, manifestată încă din copilărie, talentul și studiul pe cont propriu, munca din fața șevaletului și dorința de perfecțiune l-au condus la dobândirea cunoștințelor necesare, la o exprimare coerentă a gândurilor, sentimentelor, trăirilor și a tot ce vrea să comunice în limbaj plastic. Într-un scurt text în care artistul se prezintă iubitorilor de artă, aflat pe site-ul său, un fel de „ars poetica”, acesta afirmă: „Cred că sunt profund influențat în creația mea de viața pe care am trăit-o până acum. Nu am avut o familie completă și, din această cauză, am cunoscut intim violența și singurătatea. În singurătatea vieții mele, am găsit arta ca modalitate de a-mi materializa emoțiile.[…] Ceea ce doresc să transmit prin lucrările mele se numește singurătate, suferință, tragedie, dar și pace”. Am ținut să citez această confesiune, fiindcă toate aceste motive, alături de durere, deznădejde, vulnerabilitate, fragilitate a vieții, recluziune, izolare se regăsesc în lucrările expuse. De aici senzația de atmosferă sumbră, apăsătoare, pe care o creează imaginile tablourilor, formele scheletice, distorsionate ale unor personaje sau protagoniști fără chip, texturile neobișnuite, cromatica în general închisă. Călin Seredenco obișnuiește să nu dea titluri lucrărilor, dar și în lipsa acestora mesajul lor este accesibil receptorilor. Portretul unui personaj fără chip (înfășurat într-o pânză cu texturi fragmentare) este o metaforă a anonimatului, a lipsei identității. În compunerea imaginii, artistul folosește elemente suprarealiste combinate cu altele expresioniste și abstracte. În cadrul natural dezolant al unui tablou, accentuat de tonurile terne ale culorilor, figurile umane iau forma unor lumânări care se succed spre fundal în înfățișări din ce în ce mai estompate. Este aici o reprezentare iconică a sacrificiului uman, a fragilității vieții și a Marii Treceri la care se referea Lucian Blaga. Într-o altă lucrare, un personaj cu forme alungite, scheletice, ipostaziat ca pentru închinare, pictat pe un fundal straniu, dobândește semnificația izolării și deznădejdii, al sfâșierii sufletești fără limite. Stărilor apocaliptice pe care le trăiește personajul le corespunde o natură întunecată, cu cer acoperit de nori amenințători. Și când în centrul atenției pictorului protagonistul este un animal, elefantul, de pildă, el nu se îndepărtează de dramaticul existenței. Patrupedul singuratic, cu trompa ridicată spre lună ca un strigăt de revoltă, captiv pentru spectacolele circului, nu poate suporta starea de recluziune. Dorința lui este de evadare, de viață în deplină libertate alături de confrații săi. Compoziția este o pledoarie pentru nepierderea niciodată a speranței, a curajului de o visa dincolo de orice opreliște. Un îndemn la reflecție este și tabloul în care un personaj fantomatic, rămas în întuneric, cântă la o vioară. Tâlcul compoziției s-ar traduce prin aceea că omul trebuie să fie mereu atent la acele ființe nevăzute, draconice, care încearcă să-i controleze și direcționeze existența, nu întotdeauna în sens favorabil dezvoltării personalități sale. În alte lucrări ale plasticianului moldovean apar personaje înaripate, copii subnutriți, făpturi costelive, epuizate fizic și psihic, bărbați a căror atitudine și energie exprimă forța de manifestare liberă etc. Călin Seredenco dă dovadă că este un bun pătrunzător al lăuntrului modelelor sale și folosind în general o paletă restrânsă, închisă, reușește să redea o gamă de sentimente subsumate dramaticului și tragicului existențial.