(…) Partea întâi din ”Însemnări în subterană” este un monolog aparent dezlânat al personajului principal, dar care, treptat, se încheagă, spun unii comentatori, într-un adevărat eseu filosofic. Eroul se dezbracă în fața noastră fără nici un fel de inhibiție, declarând că este bolnav (”îmi dă de furcă, bănuiesc, ficatul”), rău, lipsit de farmec, invidios, vanitos, depresiv, răzbunător etc. Se autoflagelează cu satisfacție, scoțându-și la lumină toate frustrările legate de fizic, educație, bogăție, dragoste, declarând că locuiește într-o cameră ”urâtă și infectă” de la periferia Sankt Petersburgului, o adevărată subterană, de unde, într-un limbaj violent și zeflemitor atacă gândirea utopică a lui Cernîșevski, autorul lucrării ”Ce-i de făcut?”, care susținea că liberul arbitru nu există. Îl contrazice cu maliție și dispreț, declarând că omul rațional trebuie să aibă posibilitatea să aleagă ce-și dorește, chiar și răul, nu numai binele. Mai declară că, pentru înțelegerea vieții, durerea și suferința sunt necesare. Nu suntem aici prea departe de gândirea lui Dostoievski, care declara că nu poți prețui fericirea dacă nu ai cunoscut suferința. (…) (I. Gh. Tofan - ”Omul din subteran” – fragment) ”Un nostalgic al lecturilor din cărțile lui Feodor Mihailovici Dostoievski, I. Gh. Tofan aduce în prim-plan un eseu interesant despre marele scriitor rus. ” (Nelu Păcuraru) ”I. Gh. Tofan subliniază că romanele lui Dostoievski sunt ca niște opriri în gări din care nu mai vrei să pleci fără să-ți bei ceaiul, ca ultimă dorință. Și toate, parcă, pe fundalul unei muzici de Rahmaninov recitind, dimineața, Frații Karamazov.” (Ecaterina Păun) ”I. Gh. Tofan realizează o adevărată radiografie a vieții lui Feodor Dostoievski, parcurgând etapele cu realizările și neajunsurile destinului său într-o manieră atentă și obiectivă.” (Victor Dragomir) ”În lucrarea prezentată despre cartea Omul din subterană a lui Feodor Mihailovici Dostoievski, ponderea o deține aparatul biografic; ar fi trebuit mai mult dezvoltate ideile care se desprind din romanele propriu-zise, explicat impactul emoțional asupra autorului acestui flash – Dostoievski. Ar fi fost interesantă propria perspectivă asupra romanelor dostoievskiene. Se pare că romanul Frații Karamazov a avut un impact deosebit asupra sa.” (Stela Iorga) ”Amintiri din subteran sau drama omului ce își caută identitatea – aș intitula cuvântul meu la eseul prezentat de I. Gh. Tofan. Autorul prezintă cu precizia chirurgului drama omului neîmplinit, conștient de neîmplinirile sale. Rămâne o întrebare pentru mine, în urma citirii eseului. Poți fi, oare, cu adevărat, fericit? Poți cunoaște iubirea, doar dacă ai cunoscut durerea și nefericirea?” (Gabriel Gherbăluță)