Silvia Curelaru Ibănescu a prezentat, în ultima reuniune a Cenaclului "Noduri şi Semne", un grupaj de 13 poeme - număr care se pare că-i poartă noroc, pentru că toți cei prezenți au remarcat o evoluție clară a calității textelor, unele fiind considerate chiar antologice, cum ar fi poemul Acasă, de exemplu: cincizeci de pași/ până la poartă/ în adolescență păreau/ un salt/ ca la șotron/ astăzi o haltă/ între maluri/ aceeași cutie de scrisori/ vopsită-n verde/ doar lacătul/ își etalează rugina/ ca pe un trofeu/ un scârțâit/ și poarta se deschide/ cu iarba-n glezne/ și ciulini în gând/ revin. S-a vorbit de melancolie, de concentrare lirică, de o legătură indisolubilă cu natura, de bogăția de imagini și sentimente, de sensibilitate, de o suplețe a versului, de delicatețe etc. "Se vede un salt calitativ - și asta poate și pentru că a renunțat la a mai fi «prea guralivă» în scris. Astfel, implicit, apare și o concentrare a expresiei lirice. Impresia de ansamblu este bună, deși mai este, încă, prizoniera invențiilor lexicale. Are expresii lirice cu valoare intrinsecă și o deosebită ureche muzicală - dacă ne raportăm la curgerea textului." (Stela Iorga) "Multă sensibilitate, mi-a plăcut." (Ioan Gh. Tofan) "Mi-a lăsat senzația de reușită, mai ales în ceea ce privește relația autoarei cu natura; emoțiile sunt bine punctate; elementele din natură cu care lucrează se lasă strunite și influențează starea de spirit a personajului liric, intrând, parcă, în comuniune cu ele; se vede și o pendulare între cauză și efect." (Ecaterina Păun) "Este o poezie romantică; are ținută estetică impregnată, pe alocuri, cu melancolii echilibrat dozate; scriere fină, încântătoare." (Nelu Păcuraru) "Compoziții bogate în imagini și sentimente exprimate într-un tumult aproape organic în raport cu autorul; de aici și senzația că ar fi dureros să mai elimine unele expresii, așa cum i s-a sugerat. Poezia Miraj mi-a plăcut în mod deosebit." (Carmen Neacșu) "Este pe drumul bun; mai poate lucra la selecția unor cuvinte; să evite, pe cât se poate, gerunziurile." (Laurențiu Pascal) "Silvia are o supleţe a cuvântului, iar emoţia se conturează cu delicateţea omului ce-şi face palmele cuib pentru fluturi. În inima ei pulsează verdele - verdele acela al renaşterii - fiindcă, pentru poetă, cuvântul/ poezia este renaştere: adun verdele în mine/ ca pe o inimă născută prin cuvânt. Ea are o puritate a versului pe care o dăruieşte cititorului într-o formă geometrică perfectă." (Lăcrămioara Capotă) "Spre deosebire de lectura precedentă, Silvia Curelaru ne-a propus un grupaj esențializat, cu un bacovianism sui generis, așadar nițel feminin, inevitabil, dar în care plumbul este mult mai jucăuș, sau, mai corect, îndulcit. Poate ultimul poem, deși important din punct de vedere sentimental, ar trebui să aibă mai multe forme, dar Acasă este antologic..." (Adi Secară)