Într-o zi luminoasă de toamnă a anului 1959, descindea dintr-o birjă, în faţa nou-înființatului teatru liric gălățean, un tânăr distins şi elegant, care nu mai fusese niciodată prin oraşul nostru. Era Vasile Martinoiu, artist de operă, care, după studii la Conservatorul din Craiova şi la Conservatorul din Iaşi, dobândise diploma universitară, urcând acum treptele ierarhice în bulversanta lume a operei. Născut pe 2 aprilie 1934, la Târgu Jiu, într-o familie instruită şi înstărită de muzicieni, unicul copil fiind, a dovedit de mic uluitoare calități vocale, ca solist în corul şcolii, prevestind cunoscătorilor un adevărat fenomen artistic. După absolvirea studiilor, a făcut un mic stagiu ca solist la Opera din Iaşi, ca apoi, atras de oportunitățile oferite de vechiul nostru târg, să vină la Galaţi. Primit cu multă afecțiune şi încredere de către colegii experimentați, baritonul a debutat chiar la începutul acelei stagiuni, în rolul atât de dificil al Contelui de Luna, din opera "Trubadurul", de Giuseppe Verdi. La doar 25 de ani, Vasile Martinoiu a depășit orice așteptări, fiind ovaționat minute în şir. Aşa a început drumul către marile scene ale lumii al talentatului artist. În anii următori, baritonul a fost distribuit în spectacole considerate legendare în istoria Liricului gălățean; melomanii mai vârstnici şi-l amintesc în rolul tragicului bufon Rigoletto, în bătrânul Germont din "Traviata" sau în exuberantul Figaro din "Bărbierul din Sevilla". Multe dintre aceste informaţii le-am aflat cu ani în urmă de la o mare soprană a teatrului liric, partenera preferată a apreciatului artist, regretata Elena Patrichi, frumoasă-i fie amintirea! În 1965, baritonul a fost angajat ca prim solist al Operei Române din Bucureşti, iar în următorii cinci ani a dobândit o meritată recunoaştere internaţională, cucerind laurii a 11 concursuri internaţionale de operă, dintre cele mai prestigioase. Numele artistului român a început să apară tot mai des pe afişele celor mai importante teatre ale lumii, în compania celor mai vestiți solişti şi dirijori ai timpului, până la o vârstă foarte înaintată, peste 70 de ani. Cei mai exigenți şi severi critici muzicali s-au întrecut în aprecieri dintre cele mai măgulitoare la adresa marelui solist român, în toţi anii strălucitei sale cariere internaționale. După retragere, moment emoţionant pentru marele maestru, acesta nu a stat departe de scena căreia şi-a dedicat cei mai frumoşi ani ai vieţii, fiind un pedagog foarte apreciat de cei ce s-au perfecționat sub îndrumarea sa.