O poezie profundă despre viață și moarte
Conform site-ului viata-libera.ro, o poezie intitulată „Odată ce ai fost tăiat de ai tăi” explorează tematici despre sfârșitul vieții și sufletul desprins de trup. Textul evocă imaginea vieții ca pe o floare fragedă, care, odată tăiată, își pierde frumusețea și sensul, comparând moartea cu un tăietor nevăzut sau cu o mână care a avut grijă de ea în trecut, dar acum o distruge.
Autorii consideră că viața poate fi comparată cu o floare de câmp, care trebuie să se usuce înainte de a deveni hrană pentru alte vieți încă neînflorite. În poezia citată, autoarea notează că„cel mai bun prieten îți va fi dușman”, sugerând că uneori cei mai apropiați pot duce la sfârșitul nostru. Poezia vorbește despre regretul pentru timpul pierdut și despre tristețea de a privi soarele care răsare, gândindu-se „cum de alții aleg frumosul drept o formă de tortură, când adevăratul frumos stă în sufletul ce va fi vestit”.
Pe lângă aceste reflecții, poezia subliniază că, odată uscat și uitat, ajungem doar îngrășământ pentru cei ce încă nu au răsărit. În acest sens, citându-se, „oare a meritat să ai viața unei flori plăpande pentru a oferi cuiva fericirea pe care tu pur și simplu nu o cunoști?”. Poemul îl interpretează ca pe un sacrificiu, în ideea de a face pe altul fericit, chiar și cu prețul propriei vieți.
Potrivit, notează artea poetică a poetului, fiecare mireasă într-o zi de nuntă reprezintă o rază de lumină, o iubire înfloritoare, cu o rochie din papadii și visuri înflorite peste cele douăzeci de mii de oase ale trupului. În suflet, aceasta are o dorință de a-și alege „alesul”, o metaforă a speranței și a iubirii.
Recent, elevul Marina Gherghef, de la Colegiul „C. Negri”, a câștigat Premiul al III-lea la Concursul Național „Tineri condeie” pentru poezie, potrivit unor critici, dovadă a unui talent în plină ascensiune. În recenziile publicate, criticii amintesc de o poezie cu tentă filozofică și o maturitate deosebită, chiar dacă autoarea este încă tânără. Se remarcă imagistica vie și posibilitatea de a ajunge la poezie de o calitate superioară dacă va continua să citească mult și să lase în urmă ideile prea încărcate de sentimente, pentru a ajunge la esența pierdută în detalii.
Analiza criticilor o plasează pe MG ca pe o poezie cu o sensibilitate aparte, în care imaginația și metaforele se împletesc cu trăirile interne, evocând un univers poetic ce combină lumina și întunericul, tristețea și speranța. Poetul adaugă că, deși poezia ei seamănă cu o floare de cireș, cu frumusețea ei efemeră, aceasta transmite și ideea că orice moment trece, dar rămâne în suflet ca o amintire prețioasă, motiv pentru care este important să apreciem frumusețea vieții, chiar dacă ea este fragilă.