sculptura lui liviu bumbu, o meditație asupra trecerii între lumi
Muzeograful Eduard Constandache vorbește despre opera lui Liviu Bumbu ca fiind o cartografiere subtilă a unui spațiu interior sacralizat. Potrivit acestuia, sculpturile artistului combină forme arhaice cu o poezie a transcendenței, creând un limbaj plastic misterios și totodată riguros. În operele sale, siluetele înalte, plasate pe socluri de piatră, par relicve ale unei civilizații dispărute sau poate abia apărute.
Conform notează „viata-libera.ro”, bronzul este unul dintre materialele preferate ale artistului, fiind modelat cu o tensiune interioară ce păstrează urmele gestului, ale lutului originar și ale unei gândiri simbolice adânci. Volumetria, adesea redusă la esență prin linii, axe sau gesturi verticale, ascunde o densitate conceptuală impresionantă. Elementele recurente precum ochii, spirala, crucea, mâna sau inciziile verticale formează un limbaj vizual personal, aproape ritualic.
Creatia lui Liviu Bumbu devine, în esență, o reflecție plastică asupra trecerii între lumi, între materie și spirit, între exterior și interior. Potrivit specialiștilor, sculpturile sale sunt ca niște locuri și prezențe: deschideri, ferestre, praguri, monumente ale intimității și contemplării. Fiecare lucrare pare să păstreze structura arhitecturală a unei construcții votive, sugerând o funcție fundamentală de a adăposti și de a însemna.
Potrivit pentruțului, lucrările artistului invite privitorul nu doar să contemple, ci să se regăsească pe sine. Artistul dezvoltă o relație puternică între verticalitate și gravitație, între simbolul plastic și cel spiritual. În acele forme, fragile și totuși perene, se află o spiritualitate discretă, profundă, ancorată în arhetipuri și totodată deschisă unei viziuni moderne. În aceste creații, timpul pare suspendat, iar spațiul devine unul interior, în care forma de expresie devine un semn al rugăciunii și o fragmente de cosmogonie personală, menționează sursa citată.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
