Parintele Constantin Sarbu și lupta pentru Biserica "Sfintii Imparati"

Parintele Constantin Sarbu și lupta pentru Biserica "Sfintii Imparati"

În anul 1938, parintele Constantin Sarbu, originar din Galați, a fost numit la parohia "Parcul Calarasi - Vergului" din București. Aceasta era situată într-un cartier muncitoresc, unde locuitorii trăiau în condiții precare, iar străzile erau desfundate și pline de noroi sau praf. Potrivit surselor, parintele a început activitatea sa religioasă în subsolul Spitalului "Sfanta Elena", cu ajutorul dr. Victor Gomoiu.

Parintele a amenajat o capelă modestă în subsolul spitalului, unde a realizat prima Sfântă Liturghie în ajunul Crăciunului, cu doar câțiva enoriași prezenți. Acest loc a devenit rapid insuficient pentru numărul tot mai mare de credincioși care veneau să se roage.

Parintele Sarbu și-a îndreptat atenția spre activități filantropice, oferind ajutoare celor nevoiași, trimitea alimente și lemne pentru iarnă, și ajuta oamenii fără serviciu să își găsească un loc de muncă. În ciuda dificultăților, parintele a reușit să aducă o schimbare pozitivă în comunitate, îndepărtându-i pe cei care fuseseră violenți.

Cu toate acestea, invidia unor colegi a dus la o anchetă din partea Patriarhiei și a Ministerului Culturii, parintele fiind acuzat pe nedrept de utilizarea unor metode sectante în activitatea sa. Adevărul era că parintele se ocupa de comunitațile afiliate "Oastei Domnului", o asociație menită să ajute alcoolicii.

După o luptă de cinci ani, parintele a obținut un teren pentru construirea unei biserici, în ciuda presiunilor și a misiunilor dificile pe care le-a îndurat. La 1 ianuarie 1943, a reușit să primească acceptul oficial pentru zidirea Bisericii "Sfintii Imparati".

Imediat, parintele a început strângerea de fonduri, mobilizând comunitatea pentru a aduna banii și materialele necesare construcției. Cu ajutorul maeșalului Ion Antonescu, care a acceptat să susțină proiectul, lucrările au început curând. Biserica a fost proiectată de arhitectul Gheorghe Naumescu și construirea a fost realizată de arhitectul Spiridon Nicolau și inginerul Aurel Beles.

Deși vremea de război a adus multe dificultăți, dorința de a avea un loc de rugăciune a fost mai mare. Capela din subsolul bisericii a fost folosită până în 1946, când a fost săvârșită prima Sfântă Liturghie după război. Zidirea Bisericii "Sfintii Imparati" a fost încheiată în 1949, atunci când a fost sfințită de Mitropolitul Nifon Craioveanul Criveanu.

Parintele Constantin Sarbu a continuat să ajute comunitatea, trimițând ajutoare pentru cei din Dancu și Carlig, județul Iași, în urma secetei severe din 1946. Drept recunoștință, a primit distincții din partea Patriarhiei.

Cu toate acestea, persecuțiile nu s-au sfârșit. Pe 10 ianuarie 1954, parintele a fost arestat, fiind considerat "dusman al poporului" de către regimul ateist, și a fost condamnat la opt ani de închisoare grea. Aceasta a fost o perioadă dificilă pentru parintele Sarbu, care a avut de îndurat multă calomnie și suferință în numele credinței.