Coca Coralia Drăgan aduce în Cenaclul "Noduri şi Semne" un grupaj poetic plin de emoție și melancolie

La cea mai recentă întâlnire a Cenaclului "Noduri și Semne", Coca Coralia Drăgan a prezentat un grupaj de 11 poezii cu oscilații între formele clasice și cele moderne, în care predomină sensibilitatea și tristețea. Conform celor prezenți, textele s-au remarcat prin încărcătura lor emoțională intensă și atmosfera melancolică, ce însuflețesc fiecare vers, potrivit opiniei exprimate în cadrul discuțiilor.

👉 Alternanța formelor poetice și caracterul liric

Coca Coralia Drăgan a propus un amalgam poetic ce alternează versul clasic, cu măsură, rimă și ritm bine definite, cu versiunea modernă, caracterizată prin vers alb. Această oscilație în forma poeziei a fost dezbătută de membrii cenaclului, care au apreciat în egală măsură atât tehnica cât și emoția transmisă.

Atmosfera creațiilor sale a fost descrisă ca încărcată de tristețe și melancolie, iar impactul emoțional a fost cel mai remarcat aspect. Prezentarea a fost catalogată drept una sinceră, care reflectă dorințele intime ale autoarei și delicatețea trăirilor exprimate, în special în poeziile dedicate mamei, precum „Aroma de cafea” și „Nocturnă”.

👉 Analiza critică a poeziilor lui Coca Coralia Drăgan

În opinia criticului Ecaterina Mihăiescu Păun, lipsa excesului de metafore este compensată de calitatea celor folosite, iar versul liber este mai elaborat în creațiile sale. Ea recomandă o alegere clară a formei tradiționale sau moderne, evidențiind faptul că emoția lirică și impactul ideatic sunt deja foarte puternice.

Victor Dragomir subliniază caracterul introspectiv și matur din punct de vedere emoțional al poeziei lui CCD. El remarcă lipsa artificiilor, favorizând expresivitatea adevărului afectiv și apreciază în mod deosebit poemul „Consolare”, care, în opinia sa, are un final memorabil ce se imprimă adânc în cititor.

👉 Teme recurente și influențe tematice în poezii

Marina Gherghef evidențiază forța emoțională a poeziilor lui Coca Coralia Drăgan, mai ales în imaginile legate de dor și expresia trăirilor puternice. Ea remarcă faptul că poemul „A visa… visare” pare să funcționeze ca o rugăciune adresată sinelui, scoțând în evidență temele recurente ale mamei și toamnei.

Astfel, grupajul prezentat în cadrul cenaclului nu doar că pune în valoare stilul și tehnica autoarei, dar pune accentul pe latura afectivă profundă a poeziei sale, ceea ce a făcut ca această prezentare să fie una deosebită în cadrul întâlnirilor literare dedicate poeziei contemporane.