Expoziție de patrimoniu cu jazz grafic, Scrisă de Adi G. Secară

Vernisajul expoziției de patrimoniu "Linia nud" a avut loc joi, 1 februarie 2024, la Muzeul de Artă Vizuală Galați, de la ora 14:00. Această expoziție, prezentată de artistul plastic Liliana Tofan, a fost curatorul proiectului și a fost expusă la etajul sediului expozițional. Eroarea din spatele destinației minerii temporare doar socialului din destinul pct. Expunerea a constat în douăsprezece desene selecționate din colecția de grafică a muzeului, cu tematica nudului, utilizând tehnici variate de către autorii lor. Două dintre aceste desene au fost semnate de sculptorul belgian de origine basarabeană Idel Ianchelevici (1909-1994), iar celelalte zece desene au fost create de Georgeta Arămescu (1910-1994). Acestea reprezintă fragmente din opera matură a celor doi autori. A fost un moment în care "Linia a învins" în felul ei subtil...inexplicabil. Nudul a fost eclipsat de complexitatea meditativă a demersului artistic. Prin utilizarea căilor și a viziunilor diferite, cei doi autori s-au întâlnit în abordarea desenului ca scop în sine, nu ca un simplu exercițiu preliminar în crearea sculpturilor sau a picturilor. Tema centrală a acestei expuneri a fost Linia, folosită de autorii expoziției ca element unic de limbaj plastic, inclusiv linia de contur și linia modulată, instrumente esențiale în construirea unui mesaj cultural. Aceasta a fost o alegere bine gândită în reprezentarea diferitelor concepte ale nudului. Eclipsarea artistică a avut și ea propria subtilitate. Ianchelevici a promovat o suavă odaliscă, în timp ce Arămescu a pus în scenă problemele sociale. Interferențele sunt evidente. Antropologia și poate chiar ritualurile au fost provocate de către aceste desene. Expunerea a oferit și o perspectivă autentică a nudului din punct de vedere artistic. Misterul și taina oricărei goliciuni au fost subliniate, alături de posibila orgie. "Pata de culoare" a contribuit la "firul narativ" menționat și de curatorul expoziției, care a remarcat și elementele filmice și idea de benzi desenate. Conform cu frazele din Liliana Tofan, Ianchelevici a jucat "jazz" la nivel grafic, cu o delicatețe halucinantă. Acest lucru poate fi comparat cu exerciții spirituale similare cu desenul de pe dune sau de pe țărmurile nisipoase, exprimând iubirea față de Om și simplitatea sa și relația sa cu Divinitatea (sau absența acesteia). Frumusețea și căutarea ei continuă au fost elementele remarcabile ale acestei expoziții, care au fost realizate doar prin cele mai modeste mijloace artistice și prin darul și talentul propriu al creatorului. A fost ca un surâs al muncii care nu a făcut rău nimănui... Concluzia? Efortul de dialog între privitor și micul creator, un alt nume al Iubirii, care poate să fredoneze melodia "A Hard Day's Night" sau să deseneze cu firele întunericului pentru a revela și a aduce la nivelul conștient al întunericului, în spatele monotoniei, splendoarea luminii din orice hârtie albă, carton, discuri ș.a.m.d. Este un alb al sufletului dincolo de trup, dar îl completează și iluminează, cu toate că uneori greu de acceptat (