poetul Panait Capatana, percepție critică lamentabilă

Poetul Panait Capatana a fost descris ca fiind un artist cu un stil inconstant și o memorie de elefant, afirmă criticul Ion Zimbru. Potrivit acestuia, Capatana recită versurile sale și pe cele ale altora, până la exasperare, și are un talent evidențiat de textele sale, chiar dacă sunt vechi. Zimbru notează că, deși a lipsit din cenaclu pentru o vreme, recenta sa revenire a fost suficientă pentru a-l face să fie remarcat.

Lectorul Simon Ajarescu adaugă că Panait Capatana nu a fost fidel niciunui cenaclu literar din Galați. El îl consideră un poet lenes și acultural, fără o dezvoltare clară a liricului, dar cu o conștiință bună a sintagmei poetice și o cultură solidă. Ajarescu compară stilul său cu cel al poeților Esenin, Barbu și Leonid Dimov, dar subliniază că poezia sa trebuie să evolueze și să depășească veleitarismul, fiind necesară o mai mare stabilitate în exprimare.

Conform unei note de pe site-ul viata-libera.ro, Dimitrie Lupu apreciază în poezia lui Capatana influența simbolismului, ceea ce explică pentru el incoerența și lipsa de priză la text, dar remarcă dragostea arzătoare pentru cuvânt și dorința de a șoca, percepută ca naturală.

Theodor Parapiru critică în schimb lipsa de conștiință poetică a autorului, considerându-l un poet de tip lautar, acultural, un risipitor de poezie și neglijent în execuție. El afirmă că unele strofe sunt ilare, ca pe vremea lui Alecsandri, și că proiectul poetic al lui Capatana pare abandonat. Potrivit criticului, talentul său rebel și necultivat are potențial, dar, pentru un viitor mai bun, ar avea nevoie de rigoare și de o doză de autocritică, în loc de aventurism în creație.

Aceasta percepție critică este ilustrată de mai mulți specialiști care consideră că, deși poezia lui Capatana conține elemente valoroase, evoluția sa poetică necesită seriozitate, regândire a stilului și o mai mare responsabilitate în exprimare.