Legea privind protecția consumatorilor promulgală de președintele Iohannis

Luni, președintele Klaus Iohannis a promulgat o nouă lege care vizează protecția consumatorilor în relația cu instituțiile financiare nebancare (IFN) și recuperatorii de creanțe. Actul normativ introduce plafonarea dobânzilor anuale efective (DAE) la creditele ipotecare și de consum, stabilind limite clare care trebuie respectate de furnizorii de servicii financiare.

Conform noilor reglementări, dobânda anuală efectivă la creditele ipotecare pentru investiții imobiliare nu poate depăși cu mai mult de 8 puncte procentuale dobânda aplicată de Banca Națională a României (BNR) pe piața financiar-bancară internă. În cazul creditelor de consum, limita este stabilită la 27 de puncte procentuale față de dobânda BNR.

Legea introduce și excepții pentru anumite categorii de credite. De exemplu, pentru creditele de consum cu o valoare maximă de 5.000 lei, costul total al creditării nu poate depăși 1% pe zi, în timp ce valoarea totală datorată de consumator nu poate depăși dublul sumei creditate. Pentru creditele cu valori între 5.001 lei și 10.000 lei, costul zilnic se reduce la 0,8%, iar pentru cele cu valori cuprinse între 10.001 lei și 25.000 lei, limita este de 0,6% pe zi.

De asemenea, actul normativ prevede că, în cazul în care DAE sau costurile totale depășesc plafoanele stabilite, consumatorii pot solicita reduceri, fie pe cale amiabilă, fie prin intermediul instanțelor judecătorești sau al entităților de soluționare alternativă a litigiilor. Cererea poate fi depusă direct de consumator sau prin intermediul unei asociații de consumatori.

În situația în care cererea de revizuire amiabilă este refuzată sau dacă răspunsul întârzie mai mult de 45 de zile, consumatorul are dreptul de a solicita instanței adaptarea judiciară a contractului.

Noua lege se aplică și contractelor aflate în derulare, inclusiv celor active la momentul intrării sale în vigoare, cu condiția ca întârzierea la plată să nu depășească 60 de zile. Aceste măsuri sunt menite să asigure un echilibru mai bun între prestațiile financiare și să reducă riscurile asociate contractelor de creditare.