Exclusiv De ce trebuie să păstrăm ratingul de țară. Economist: În momentul în care ajungi în categoria junk dispari de pe radarul investitorilor

Ionuț Dumitru, consilier onorific al premierului interimar Ilie Bolojan, a vorbit în emisiunea „În fața ta” de la Digi24 despre consecințele unei eventuale degradări a ratingului de țară, care ar atrage, potrivit economistului, blocarea accesului la finanțare, dar și dispariția investitorilor importanți. Întrebat despre perspectiva degradării ratingului de țară la categoria junk, economistul Ionuț Dumitru a făcut precizări despre ratingul actual al țării, cel de investment grade. „În primul rând, este important să înțelegem de ce contează acest rating de investment grade, adică nivelul recomandat investițiilor, pe care România încă îl are. Foarte mulți investitori de pe piețele financiare internaționale au politici investiționale care le permit să investească doar în instrumente clasificate drept investment grade. Separarea dintre investment grade și non-investment grade, adică junk, este foarte importantă pe piețele financiare, deoarece, în momentul în care ieși din categoria investment grade, dispari pur și simplu de pe radarul multor investitori care au voie să cumpere doar astfel de instrumente. România are însă o nevoie foarte mare de finanțare. Dacă ne uităm la acest an, România trebuie să emită, în medie, peste 20 de miliarde de lei datorie în fiecare lună pentru a finanța deficitul bugetar și pentru a rostogoli datoria publică, adică pentru a refinanța obligațiile ajunse la scadență și a acoperi necesarul suplimentar de finanțare. Chiar și cu un deficit bugetar în scădere față de anii anteriori, România are un necesar foarte mare de finanțare. Pentru a-l putea acoperi, este esențial să păstreze statutul de investment grade, deoarece altfel finanțarea ar deveni mult mai dificilă și mult mai scumpă. Trebuie spus însă că România se află în această categorie de mai bine de 20 de ani, din 2004-2005. Atunci am primit pentru prima dată calificativul investment grade. Din păcate, nu am reușit niciodată să obținem un rating superior acestui prag minim”, a spus Ionuț Dumitru. El a amintit că țara noastră nu a putut îmbunătăți acest rating nici când a avut o situație economică mai bună. „Agențiile de rating, de-a lungul timpului, chiar și atunci când România a avut o situație economică mai bună — de exemplu în 2015, când deficitul bugetar era de doar 0,5% din PIB — nu au avut suficientă încredere încât să îmbunătățească ratingul țării. Privind retrospectiv, este greu să le condamnăm, pentru că, după 2015, deficitul bugetar a început din nou să crească accelerat.” Ionuț Dumitru a explicat de ce există țări europene care se află în aceeași categorie de rating sau chiar mai slabă, dar care reușesc să se împrumute la dobânzi mai mici decât România. „România are astăzi costuri de finanțare mai mari decât unele state care au un rating chiar mai slab decât al nostru. De exemplu, Serbia, care până nu demult nici măcar nu era investment grade, reușea să se împrumute mai ieftin decât România. Pe lângă ratingul propriu-zis, contează însă și percepția piețelor financiare. Ratingurile nu se modifică foarte des, au o anumită inerție. Chiar dacă situația fiscală se deteriorează, agențiile nu reacționează imediat. În 2024, când deficitul României a depășit 9% din PIB, agențiile nu ne-au retrogradat, ci doar au modificat perspectiva de la stabilă la negativă. Însă piețele financiare ne-au penalizat imediat. Costurile de finanțare au crescut semnificativ, astfel încât România a început să plătească dobânzi ca și cum nu ar mai fi fost investment grade, deși încă se afla în această categorie. Așadar, rămâi pe radarul marilor investitori, dar te împrumuți mai scump, pentru că ești perceput ca fiind mai riscant”, a spus economistul. El a mai arătat că necesarul foarte mare de finanțare crește costurile împrumuturilor. „Mai există un aspect important: necesarul foarte mare de finanțare. Chiar dacă ai rating investment grade, dacă trebuie să te împrumuți foarte mult, costurile cresc inevitabil. În ultimii ani, România a fost unul dintre cei mai mari emitenți de eurobonduri din Europa Centrală și de Est. Când cererea ta de finanțare este atât de mare, este firesc ca și costul acesteia să fie mai ridicat. De aceea este înșelător să comparăm simplu nivelul datoriei publice. România are în prezent o datorie de aproximativ 60% din PIB. Cineva ar putea spune că este sub media europeană, care depășește 90% din PIB, și că nu avem motive de îngrijorare. Problema este însă capacitatea de finanțare. România are un sistem bancar de aproximativ cinci ori mai mic decât media Uniunii Europene. Activele bancare reprezintă puțin peste 50% din PIB, în timp ce media europeană este între 250% și 300% din PIB. Prin urmare, o datorie publică de 60% din PIB este mult mai greu de susținut într-o economie cu un sistem financiar atât de redus”, a mai explicat Ionuț Dumitru.