Cum a “grevat” România în momentele de criză
Într-o zi, România a decis să ia o pauză, nu oamenii, ci instituțiile statului. Obosită de munca birocratică, țara a intrat în grevă generală, conform site-ului viata-libera.ro. Magistratura a fost prima care a cedat; salile de judecată s-au golit, iar grefierele au încuviințat închiderea dosarelor, punându-le în dulapuri. Atât creditorii, cât și reclamanții, s-au înțeles între ei ca fără tribunal, amândoi au dreptate, iar în locul sentințelor, au început să bea cafea pe teren propriu.
După magistrați, au urmat și profesorii, care și-au lăsat catalogele pe catedră și au plecat acasă. Școlile s-au închis, dar viața a continuat. Copiii au descoperit că pot învăța matematica din prețurile de pe eMAG, Temu și OLX, iar literatura o pot învăța din poeziile de pe rețelele sociale, unde orice rimă primește like, iar versurile slabe sunt mai populare decât sonetele clasice.
Potrivit citeaza, “lectia de istorie s-a mutat în fața televizorului, la știri, unde trecutul și prezentul se amestecă de ani de zile”. În același timp, ANAF-ul a tras obloanele, iar taxele nu au mai fost colectate pentru prima dată. Contribuabilii și-au plătit singuri cafeaua, bani pe care altfel i-ar fi dat statului, și nimeni nu a cerut bon fiscal.
Primăriile au rămas fără funcționari, fără ștampile și fără cozi. Oamenii au început să rezolve singuri problemele lor, cum ar fi ridicatul gardului cu vecinul sau obținerea autorizațiilor, uneori doar cu o înțelegere informală. Poliția a desființat patrulele, drumurile nu mai aveau radare, iar șoferii au început să conducă mai atent, fără frică de amendă, ci pentru că își doresc să ajungă acasă intacti.
Conform publicației, această situație a fost interpretată ca o protecție reciprocă, o protecție personală a cetățenilor, după ce statul nu le mai oferea acest lucru. Transportul public a fost, de asemenea, în grevă: autobuzele și tramvaiele au rămas în depou, însă oamenii au inventat car-sharing-ul spontan, urcând până la patru în aceeași mașină. “Share&ride” a devenit mijloc de transport național, fără bilete sau controlori, dar cu un mare câștig pentru toți.
Parlamentul a fost, poate, cel mai liniștit, nu s-au adoptat noi legi sau ordonanțe și nici scandaluri în direct. Comunicanții au rămas în tăcere, iar țara a respirat ușurată, simțind că au o anumită claritate asupra situației. Deputații și-au consumat indemnizațiile în insule exotice, în loc să lege legi pentru oameni.
Potrivit, însă, notează viata-libera.ro, cu acele greve, România a început să funcționeze mai bine: oamenii s-au înțeles direct, au învățat să gospodărească veniturile, au redescoperit cuvântul dat și au regăsit instinctul de bun-simț. Fără poliție, au învățat să aibă grijă unii de alții, iar fără Transurb, și-au împărțit mașinile. Chiar dacă parlamentul a rămas fără intervenții, legile au fost aceleași pentru o lună întreagă, iar țara s-a adaptat.
În final, România a realizat că un stat minimal nu este doar o teorie, ci o întâmplare fericită: atunci când instituțiile refuză să mai funcționeze, țara își găsește singură drumul. Ca o consecință neobișnuită, această perioadă de „grevă generală” a devenit o formă neașteptată de modernizare pentru țară, nu prin reforme, ci prin refuzul statului de a mai interveni.
