Un parazit care trăiește permanent în creierul a milioane de oameni nu este la fel de inactiv cum s-a crezut anterior. Cercetătorii de la Universitatea din California, Riverside (UCR) au descoperit recent dovezi ale reactivării T. gondii la nivel scăzut în creierele șoarecilor, chiar și în timpul infecțiilor pe termen lung. Potrivit sciencealert.com, astăzi, mai mult de o treime din populația umană globală este infectată cu Toxoplasma gondii, un parazit care invadează creierul.
👉 Ciclul biologic și efectele infecției la gazdele intermediare
Paraziții se reproduc în pisici, iar șoarecii și alte animale acționează ca gazde intermediare. Deși patogenul ajunge frecvent la oamenii sănătoși în urma contactului cu fecalele de pisică sau carne crudă, infecțiile nu provoacă, de obicei, simptome, lăsând majoritatea oamenilor neștiutori. Fără ca gazda să fie conștientă, parazitul creează chisturi în țesuturile creierului, inimii și mușchilor umani, unde poate rezista o viață întreagă – părea inactiv până când apărarea imună cedează.
Dar pare că se întâmplă ceva în interiorul acestor chisturi. Până acum, s-a crezut că fiecare chist conține un singur tip de T. gondii care rămâne inactiv. Însă cercetătorii de la UCR au folosit secvențierea ARN-ului la nivel de celulă unică pentru a revela mai multe subtipuri care coabitează în creierele animalelor testate. În cazul șoarecilor, parazitul pare să se grupeze în până la cinci forme distincte. Aceste forme diferite de T. gondii se dezvoltă și cresc în moduri și ritmuri diferite.
👉 Activitatea variabilă a parazitului în chisturi și implicații pentru tratament
După câteva zile de creștere în laborator, unele subtipuri pot chiar atinge stadii asociate cu o activitate reînnoită. „Am descoperit că chistul nu este doar un loc liniștit de ascundere – este un hub activ cu diferite tipuri de paraziți orientate spre supraviețuire, răspândire sau reactivare”, explică cercetătoarea biomedicală Emma Wilson de la UCR. „Munca noastră schimbă modul în care gândim despre chistul de Toxoplasma,” adaugă ea. „Reframează chistul ca punct de control central al ciclului de viață al parazitului. Ne arată unde să ne concentrăm noile tratamente. Dacă vrem cu adevărat să tratăm toxoplasmoza, chistul este locul pe care trebuie să-l vizez.”
Toxoplasmoza este o boală cauzată de T. gondii la oameni, care poate provoca o boală asemănătoare gripei cu simptome psihiatrice. Aparține, de obicei, celor cu sisteme imunitare slăbite, provocând uneori convulsii sau probleme de vedere. Tratamentul antiparazitar poate ajuta, dar abordarea bolii active și a formei latente necesită medicamente diferite. „Prin identificarea diferitelor subtipuri de paraziți din chisturi, studiul nostru indică care dintre acestea sunt cele mai susceptibile să se reactiveze și să provoace daune,” afirmă Wilson. „Aceasta ajută la explicarea de ce eforturile anterioare de dezvoltare a medicamentelor au avut dificultăți și sugerează ținte noi, mai precise pentru terapiile viitoare.”
În creierele șoarecilor infectați cronic (timp de 28 de zile) cu T. gondii, Wilson și colegii săi au descoperit că chisturile conțineau o diversitate mai mare de subtipuri de paraziți decât în stadiul acut. În prima săptămână de infecție, paraziții păreau să treacă la o etapă de creștere mai rapidă, dar ulterior s-au mutat într-o fază de creștere mai lentă și forme care mențineau chisturile. O formare liniară și etapizată a maturării, spun autorii, este puțin probabilă, ceea ce înseamnă că înțelegerea noastră despre această infecție parazitară trebuie actualizată. „Decenii la rând, ciclul de viață al Toxoplasma a fost înțeles în termeni prea simplistici,” spune Wilson. „Cercetarea noastră contestă acel model.” Studiul a fost publicat în Nature Communications.
